Îmbunătățirea comportamentului copiilor: metoda graficului de autocolante și alte sisteme bazate pe recompense

Sursa: maxpixel.net

Stelele strălucitoare de aur, argint, albastru, roșu și verde sunt un semn distinctiv al copilăriei multor oameni. De la învățarea modului de a merge la toaletă până la obținerea unei indemnizații, obținerea unui autocolant rapid pe grafic a reprezentat, pentru mulți copii, o defalcare cuprinzătoare a capacității lor de a asculta poruncile, de a se supune autorității și de a câștiga recompense ca rezultat. Au fost însă eficiente aceste sisteme sau au efecte psihologice de durată?

Ce sunt sistemele de modificare a comportamentului bazate pe recompense?

Un sistem de modificare a comportamentului bazat pe recompensă este orice sistem creat pentru a modifica comportamentul unui copil cu atracția unei recompense. Unele sisteme de recompensă oferă recompense mici, așa cum este cazul unei diagrame cu autocolante, în timp ce alte sisteme oferă recompense mai mari și mai tangibile, cum ar fi promiterea de bani pentru note bune sau promisiunea unui adolescent cu o mașină ca răspuns la demonstrarea comportamentului pe care părintele îl consideră potrivit. Aceste sisteme există de multă vreme și au trecut prin numeroase iterații, dar sunt încă utilizate în sălile de clasă, casele și instituțiile de îngrijire a copiilor din țară, în ciuda istoriei lor îndelungate și a eficacității oarecum subiective.

Sistemele de modificare bazate pe recompense funcționează sub ideea că copiii vor abandona un comportament nedorit dacă li se oferă o nălucă suficient de substanțială pentru a diminua atracția unui comportament slab. Un copil ar putea primi un autocolant pentru a asculta în clasă, de exemplu, sau poate primi o jucărie la sfârșitul programării unui medic pentru a sta liniștit în timpul unui examen. Susținătorii acestor sisteme au sugerat că sistemele bazate pe recompensă sunt adecvate din punct de vedere al dezvoltării, precum majoritatea lucrurilor din viață funcționează pe premisa primirii unei recompense. La urma urmei, recompensa pentru a merge la muncă este culegerea de bani, iar recompensa pentru navigarea în dificultățile relațiilor este încrederea și intimitatea.

Aceste sisteme funcționează?

Sursa: pxhere.com

Răspunsul este mult mai complex și complicat decât un simplu „da” sau „nu”. Copiii diferă foarte mult în ceea ce îi motivează și îi entuziasmează. Utilizarea sistemelor bazate pe recompense specifice copiilor este probabil să dea cele mai bune rezultate, dar multe săli de clasă nu își pot permite timpul și banii pentru a investi în fiecare copil în acest mod, astfel încât școlile pot avea unele dificultăți în adoptarea cu succes a condiționării bazate pe recompensă. Totuși, acasă, chiar și cu capacitatea de a adapta programe bazate pe recompense, părinții găsesc adesea că aceste sisteme nu sunt întotdeauna eficiente.

Răspunsul scurt este „da și nu”. Răspunsul lung, totuși, ia în considerare faptul că nu toți copiii sunt la fel și că nu toate intervențiile comportamentale vor fi la fel. Pentru unii, programele bazate pe recompense sunt extrem de eficiente. Pentru alții, dorința de a se angaja într-un comportament „nesatisfăcător” deține mult mai multă atracție decât ar putea orice recompensă, astfel încât sistemele de recompense eșuează continuu.

Un factor important pentru a determina dacă aceste sisteme vor funcționa sau nu este sănătatea mentală și emoțională a unui copil. Copiii care au tulburări comportamentale, de dispoziție, de dezvoltare sau cognitive se pot lupta cu mecanismele implicate într-un sistem de recompensă, din mai multe motive: dificultăți de comunicare, probleme de concentrare, dificultăți în înțelegerea structurii recompenselor și dificultăți în recunoașterea tiparelor. Copiii tipici sunt mai predispuși să înțeleagă regulile sistemelor bazate pe recompensă, dar totuși se pot abate de la aceste reguli dacă recompensa nu este suficient de substanțială pentru a depăși comportamentul negativ.

Aceste sisteme au capcane?

Pe lângă faptul că nu funcționează neapărat, sistemele bazate pe recompense au unele capcane - mai ales atunci când sunt folosite anumite recompense. Cea mai obișnuită plângere vine de la sistemele bazate pe recompensă care folosesc afecțiunea sau lauda ca mijloc de întărire a comportamentului dorit. Unii psihologi ai copiilor au susținut că aceasta este o formă de abuz, deoarece îi învață pe copii că dragostea, afecțiunea și atenția părinților lor sunt condiționate atunci când dragostea unui părinte este însăși iubirea care ar trebui (fără excepție) să fie necondiționată. Acest tip de sistem de recompensă poate duce la un mediu emoțional instabil pentru copii și poate duce la probleme de sănătate mintală pe drum, care necesită tratament de sănătate mintală.

Inconsecvența eficacității este o altă capcană obișnuită. Ce ar putea funcționa într-o zi pentru un copil poate să nu funcționeze deloc în următoarele câteva săptămâni, rezultând atât părinți frustrați, cât și copii frustrați? Prin urmare, sistemele bazate pe recompense pot necesita o reevaluare aproape zilnică și pot cere părinților să vină în mod constant cu recompense mai mari și mai bune pentru a păstra interesul unui copil. O astfel de mentalitate poate încuraja o cotă consumistă sau materialistă la copii, pe care unii părinți ar putea dori să o evite.

În cele din urmă, astfel de oponenți au susținut că aceste sisteme îi învață pe copii să ia în considerare și să-și prețuiască comportamentul pentru recompensa pe care o va aduce singură, mai degrabă decât să învețe valoarea comportamentului preferabil. Dacă recompensele sunt eliminate, comportamentele negative ale copiilor ar putea reveni imediat până când se instituie o nouă recompensă, creând un ciclu vicios la maturitate.

Ce sisteme recomandă experții?

Unul dintre cele mai cunoscute sisteme terapeutice bazate pe recompensă este Analiza Comportamentului Aplicat, care caută să găsească recompense specifice fiecăruia dintre copii pentru a-i încuraja să adopte un anumit set de comportamente. Acest tratament este cel mai frecvent utilizat la copiii din spectrul autismului, dar a fost utilizat și la copiii cu ADHD sau care pur și simplu au preocupări comportamentale semnificative. Analiza comportamentului aplicat îi învață pe copii modalități de a comunica, de a interacționa cu ceilalți și de a se comporta prin plasarea unei cereri și reținerea unei recompense până când cererea este satisfăcută. Odată ce cererea a fost satisfăcută, copiilor li se acordă imediat recompensa pentru a crea asociații pozitive cu satisfacerea cerințelor.

Sursa: pexels.com

Un program de comportament bazat pe recompensă administrat de stat este Programul de intervenție regională (RIP). Acest program a fost dezvoltat pentru familiile cu copii cu probleme comportamentale intense, ca mijloc de învățare a părinților cum să interacționeze cel mai bine cu copiii lor. RIP prezintă în mare măsură noțiunea de a folosi afecțiunea și atenția ca întăritori, instruindu-i pe părinți să „oprească atenția” atunci când este implicat un comportament nedorit și acordă atenție și laudă atunci când este angajat un comportament ideal. Acest sistem nu recompensează cu obiecte, ci cu laudă și atenție.

Hărțile cu autocolante sunt probabil cele mai frecvent încurajate programe comportamentale bazate pe recompense. Mulți psihologi ai copiilor și specialiști în dezvoltarea copilăriei încurajează părinții să folosească diagrame cu autocolante pentru tot felul de lucruri, inclusiv note, antrenament la toaletă și curățenie. Diagramele cu autocolante oferă de obicei autocolante pentru un comportament bun, care se ridică la un premiu mai mare. Acest sistem poate fi implementat acasă, în școli și în alte medii sociale.

Comportamentul copiilor se poate îmbunătăți cu sistemele de recompense?

Există dovezi care susțin că modificarea comportamentului bazată pe recompensă este eficientă. Copiii pot îmbunătăți comportamentul atunci când li se oferă recompense pentru respectarea cerințelor. Un exemplu este creșterea nivelului de lectură după ce școlile acordă tichete de mâncare; citirea a crescut după ce a început programul. Un alt exemplu este utilizarea unui televizor sau a unei tablete ca răspuns la un copil care folosește toaleta. Copilul dorește timpul pentru tabletă sau televizor, așa că acordă o atenție deosebită simptomelor corpului lor și ajung la baie pentru a se asigura că primesc recompensa.

Există totuși o avertizare. Unele studii au constatat că sistemele bazate pe recompense au venit cu unele dezavantaje. Copiii cărora li s-au acordat recompense pentru a încuraja un anumit comportament au avut mai puține șanse să dezvolte asertivitatea ca abilitate și au făcut adesea minimul necesar pentru a primi o recompensă, mai degrabă decât să încerce să facă tot posibilul. Unii copii implicați în sisteme bazate pe recompense au fost mai susceptibili de a fi timizi și mai puțin susceptibili de a fi creativi, întrucât au fost, în esență, instruiți să se comporte într-un anumit mod, fără a fi încurajați să exercite libertatea. Acesta poate fi un aspect problematic al modificării comportamentului bazat pe recompensă și, cu siguranță, justifică explorarea ulterioară.

Sistemele bazate pe recompense îmbunătățesc comportamentul copiilor?

Sursa: pexels.com

Există o cantitate substanțială de dovezi care susțin ideea că modificarea comportamentului prin intermediul sistemelor de recompensă este un instrument eficient. Utilizat în medii terapeutice, școli și case, recompensarea copiilor pentru un comportament adecvat îi încurajează pe copii să se angajeze într-un comportament considerat adecvat sau acceptabil de către responsabil. Acest tip de studiu a fost realizat cu mai mulți omologi de animale, cel mai frecvent exemplu fiind câinele lui Pavlov, al cărui corp a răspuns atât de puternic la contribuția bazată pe recompense, încât saliva a început să se adune atunci când a fost dată compulsia.

Deși copiii nu sunt nici câini, nici șoareci, care au fost subiectele sistemelor bazate pe recompensă înainte de copii, majoritatea creaturilor (inclusiv oamenii) sunt puternic motivați de recompense și se pot împinge să facă multe lucruri atâta timp cât o recompensă este promisă la final linia. Sistemele bazate pe recompense sunt utile pentru îmbunătățirea comportamentului și îmbunătățirea obiceiurilor de studiu sau a notelor și pot fi un instrument neprețuit pentru părinți și educatori. Dacă te bazezi prea mult pe ele, totuși, poți să le faci să se descompună.

Copiii ar trebui învățați valoarea recompenselor și valoarea muncii în sine, astfel încât crearea unui echilibru între sistemele bazate pe recompensă și consecințele naturale este o parte importantă a utilizării acestor simptome în educarea și creșterea copiilor. Pentru a încuraja citirea, de exemplu, oferind o recompensă (un autocolant pe o diagramă, care duce la o recompensă mai mare),șipermițând copilului să aleagă o carte care îl interesează, folosește sisteme bazate pe recompense și consecințe naturale pentru a insufla copiilor dragostea pentru lectură. Sistemele bazate pe recompense se bazează pe tendința umană (sau poate chiar a mamiferelor) de a căuta plăcerea pentru a asocia plăcerea cu un comportament adecvat sau dorit.

Imparte Cu Prietenii Tai: